Am urticarie cronică autoimună severă şi cu angioedem. Boala mi-a debutat brusc, într-o seară de noiembrie, moment din care viaţa mea nu a mai fost la fel.

Au trecut 11 luni de când am urticarie zilnic şi de când mă lupt cu mine însămi pentru a nu ceda psihic. Dincolo de frisoane, senzaţia de arsură a pielii, mâncărimile ochilor şi inflamaţia care însoţesc atacurile, sunt chinuită de mâncărimi ale pielii pe care nimic nu le poate opri.

A nu mă scarpina (scărpinatul contribuie la extinderea inflamaţiei) a devenit pentru mine un act de voinţă care-mi macină energia zilnic. De când am urticarie, nu mai sunt aceeaşi persoană. Am renunţat, odată cu apariţia afecţiunii, la micile plăceri (plăceri culinare, proiecte, hobby-uri, băi fierbinţi), dar şi la visurile mari (acela de a face un al doilea copil).

Dar cel mai crunt, urticaria mi-a afectat relaţia cu cel mic. Au fost câteva luni în care m-am străduit să ies de pe tratament şi aveam atacuri teribile, noapte de noapte, mi-era frică să adorm. Am devenit atunci dependentă de mama care venea să aibă grijă de cel mic. A fost extrem de dureros pentru mine să accept şi faptul că, pentru a putea continua tratamentul, era necesar să mă opresc din alăptat, eu fiind o mamă care crede în creşterea ataşată a celui mic.

Nu mai puteam face faţă niciunei atingeri şi plângeam chinuită zile intregi văzând cât de urât se manifestă boala. Sufeream 24/24, iar fără tratament nu reuşeam sa fac nimic. Câteva zile m-am înfometat crezând că mâncarea îmi face rău, mi-era frică să mă apropii până şi de alimentele care erau permise în dietă.

Cu toate dietele încercate, tratamentele naturiste, homeopate, imunosupresie, astăzi boală este în continuare activă. Se manifestă zilnic, dimineaţa şi seara, mă chinui chiar în acest moment în care scriu. Sunt nopţi întregi în care nu dorm din cauza senzaţiei de mâncărime.

Am început serviciul cu tot cu pielea mea pătată. Încerc să mă ascund cum pot atunci când urticaria este abundentă, mi-e teamă de respingere şi repulsie. Iar acum este şi mai dificil pentru că nu mă pot îmbrăca cu orice – urticaria a început să se declanşeze şi la presiune şi îmi apare zilnic de la şosete, încălţăminte.

Dar nu voi renunţa niciodată să sper la un tratament care îmi va reda viaţa.